Crapaturile bicomponente sunt un efect de antichizare care se realizeaza la finalul lucrarii (dupa ce am lipit motivul, am facut umbre, etc).

Aceste crapaturi sunt de mai multe feluri, in functie de efectul final care se obtine: crapaturi mai margi, mai fine, mai adanci sau mai delicate.

Personal, crapaturile bicomponente fine imi plac cel mai mult. Aspectul acela de portelan crapat se potriveste cel mai bine stilului meu.

Asa cum intelegem si din denumire, ” bicomponent”, pentru obtinerea acestui tip de crapaturi este nevoie de doua componente: pas 1 si pas 2. ( promit sa va fac un articol- tutorial despre cum sa facem corect crapaturile).

Asta inseamna ca realizarea crapaturilor necesita timp. Din experienta mea si din ceea ce am invatat de la profesoara mea acum muuuulti ani, poti spune ca ” nu mi-au iesit crapaturile” abia dupa 48 de ore de la aplicarea componentei nr 2.

De cele mai multe ori, insa, nu avem rabdare sau timp ca cea de-a doua componenta sa se usuce in voie si apelam la…ajutoare. Respectiv la surse de caldura: uscator de par, calorifer, soare.

Din pacate, insa, rezultatul pe care il vom obtine, nu mai este cel dorit. Da, avem crapaturi frumoase, uniforme, dar sunt mici si multe, contrar specificului mediumului de crapare: putine si largi.

Am facut un experiment in cadrul unui curs. Pe doua mini canvasuri am aplicat acelasi tip de medium de crapare bicomponent. Pe unul l-am lasat sa se usuce natural, in camera, departe de orice sursa directa de caldura. Pe celalalt l-am lasat sa se usuce cca 2 ore, apoi am intervenit cu uscatorul de par.

Iata si rezultatele: 

De aceea, de fiecare data, recomand tuturor, sa nu se apeleze la uscare fortata. Toate tehnicile si materialele au nevoie de timpul lor, de rabdare si pasiune!

Va doresc crapaturi miiinunate!!!!